Calcularea costurilor per produs finit este un indicator important in analiza profitabilitatii.

Dificultatea in calculul acestei valori intervine in cazul costurilor indirecte deoarece aceste costuri nu pot fi direct atribuite producerii unui bun sau prestarii unui serviciu si de acea trebuie folosita o metoda de alocare a acestor costuri per unitate de produs.

In articolul Cum calculam costurile indirecte per produs am prezentat metoda traditionala de alocare a costurilor indirecte. In acest articol vom prezenta metoda ABC de repartizare a costurilor indirecte

Metoda ABC este o metoda relativ noua de alocare a costurilor indirecte pe produse. Ea foloseste ca baza a alocarii costurilor pe produse activitatile care genereaza costurile (drive costs).

Exista 5 etape prin care are loc aceasta alocare dupa cum urmeaza:

1. Identificarea costurilor indirecte
2. Identificarea activitatilor majore care genereaza aceste costuri
3. Identificarea factorilor care au o influenta majora asupra costurilor aferente acestor activitati. Acesti factori sunt denumiti generatori de cost
4. Crearea unor grupe de costuri pentru fiecare activitate si urmarirea costurilor pe aceste grupe
5. Calcularea ratei generatoare de cost = costul total per grupa de costuri/ numarul de instante in care activitatea se repeta/apare
6. Alocarea costurilor per produs in functie de cererea pentru respectiva activitate

Tipuri de activitati

In orice organizatie pentru producerea bunurilor/serviciilor se desfasoara o serie de activitati. Exemple de activitati pot fi: utilizarea materialelor sau a fortei de munca pentru producerea bunurilor/serviciilor. O astfel de activitate o putem considera in limbajul metodei ABC ca o unitate de activitate.

Pe de alta parte exista o serie de alte activitati care concura la obtinerea de bunuri/servicii dar nu sunt dependente direct de numarul de bunuri produse. Ne referim, de aceasta data la activitati care sprijina obtinerea unui produs.

Exemple: costurile departamentului de achizitie, costuri transport, costuri cu mutarea produselor dintr-o sectie de produse in alta, etc. Alte activitati vor fi clasificate ca si activitati pe grupuri de produse deoarece vor fi fixe pentru un anumit volum de produse.

Exemple: certificarea unui produs, testarea produsului, marketingul.

Alocarea costurilor indirecte prin determinarea activitatilor generatoare de cost.

Exemplu: Avem cazul unei edituri care produce diverse reviste. Exista 2 departamente/ linii de business majore: Publicatii Stiri si Publicatii Vacante si Timp Liber.

Conform metodei traditionale costurile indirecte erau alocate intre Stiri si Vacante si Timp Liber in functie de numarul de publicatii emise.

In vederea obtinerii acestor publicatii exista o persoana angajata care se ocupa cu grafica pozelor incluse in publicatii. Costurile aferente acestei persoane sunt in suma de 9000 RON si sunt considerate ca fiind costuri indirecte care nu pot fi identificate distinct pe fiecare departament in parte si de aceea trebuiesc alocate dupa o anumita cheie de alocare.

Astfel alocarea costurilor era mai mare pentru departamentul Stiri (5.400 RON) fata de departamentul Vacante (3.600 RON)-conform calculului prezentat mai sus.

Managerul departamentului Stiri a observat acest lucru si a initiat discutii cu controllerul pentru a intelege modul de alocare.

Managerul departamentului Stiri a explicat ca volumul de poze inclus in publicatiile sale este considerabil mai mic decat cel existent in revistele emise de departamentul Vacante.

Astfel controllerul a identificat ca si factor de generare a costului-proportia volumului de poze si implicit a identificat oportunitatea folosirii metodei ABC.

Costurile cu grafica au fost incluse ca un grup de costuri care apoi au fost impartite intre departamente in functie de factorul generator de cost identificat, proportia volumului de poze fiind de 45% Departamentu Stiri si 55% Departamentul Vacante.

Prin folosirea metodei ABC alocarea costurilor intre departamente este mai corecta.

Daca vrei sa fii abonat la educatie financiara pentru succesul afacerii subscrie la newsletterul Finance-edu.ro (click aici).

Metoda ABC solicita o analiza foarte detaliata a afacerii si a operatiunilor care concura la realizarea produselor. Contabilul responsabil de contabilitatea manageriala (controller-ul) joaca un rol cheie in intelegerea acestor operatiuni, a factorilor care genereaza costurile pentru a decide o alocare cat mai corecta a acestora.

In tabelul de mai jos vom prezenta in comparatie tratamentul conform celor 2 metode: