Orice manager sau antrepenor, manager de proiect s-a confruntat deja cu managementul costurilor, respectiv cum masuram corect costurile si cum le eficientizam prin realizarea unui echilibru cat mai bun intre outputuri si costurile angajate pentru a realiza aceste outputuri.

Pentru bugetarea si controlul costurilor este important sa intelegem clasificarea acestora in 3 categorii majore:

• costuri fixe si costuri variabile
• costuri directe si indirecte
• costurile aferente produselor si costuri aferente perioade

1.  Costuri fixe si costuri variabile

Aceasta categorie este importanta pentru a intelege evolutia costurilor in raport cu volumul activitii si cum putem optimiza costurile in functie de volumul productiei.

Anumite costuri variaza direct proportional cu volumul de activitate. Aceste costuri sunt denumite costuri variabile. In acest caz costul variabil unitar care se calculeaza ca si raport intre costurile totale variabile si cantitatea produsa ramane constant indiferent de volumul productiei.

Exemple de costuri variabile:

• costuri cu materia prima, materiale aferente produsului finit
• costul cu forta de munca necesara procesului de productie
• costul cu numarul de ore lucrate de un consultant pentru prestarea unui serviciu

Alte costuri raman constante chiar daca volumul de activitate creste sau scade. Aceste costuri sunt denumite costuri fixe. In acest caz costul unitar fix =costuri fixe totate/cantitatea produsa descreste pe masura ce volumul de activitate creste.

Exemple de costuri fixe:

• chiria unei cladiri
• salariul unui manager/supervisor de productie
• cheltuieli cu publicitatea

Putem intalni si costuri care sunt partial fixe si partial variaza in functie de volumul de activitate. Aceste costuri sunt denumite costuri semi-variabile.

Daca vrei sa primeste articole similare te poti abona la newsletterul Finance-edu.ro (click aici).

Exemple:

• costurile administrative intr-o firma unde exista personal angajat permanent si personal angajat temporar atunci cand volumul de activitate depaseste o anumita valoare
• costuri de consultanta taxe achizitionate de la o firma de profil care este o suma fixa anuala pe an pentru 1 sedinta de consultanta pe luna + un tarif variabil de 100 RON/sedinta pentru consultanta ce depaseste 12 sedinte pe an.

Costurle fixe care cresc pe anumite etape sunt denumite costuri fixe pe etape.

Exemplu:

• Cheltuiala cu chiria unui depozit pe nivele de capacitate. Chiria minima este de 200 Euro/luna pentru un spatiu de depozitare ce poate acoperi un volum de maxim 500 Kg produse. Pentru o productie de 501 kg-1 tona chiria va creste la 300 Euro iar pentru productie de 1-2 tone -400 Euro.

Deoarece costurile fixe raman constante pe masura ce produtia creste (cel putin pana la un anumit volum), putem observa ca este mai eficient sa produci un volum maxim de produse aferent la un cost fix.

! Pe masura ce productia creste se observa o crestere a profitabilitatii totale care este generata atat de un volum mai mare de produse vandute dar si de o crestere a profitabilitatii per unitate.

2.  Costuri directe si indirecte

Aceasta clasificare este importanta in contextul calcularii costului de productie si a costului per unitate de produs.

Costurile directe sunt acele costuri care pot fi identificate si atribuite distinct pe bunuri produse sau servicii prestate. Exemple: costul cu materia prima necesara in procesul de productie, costul cu forta de munca directa: muncitorii dintr-o sectie de productie.

Costurile indirecte sunt acele costuri care nu pot fi direct atribuite producerii unui bun sau prestarii unui serviciu si de acea trebuie folosita o metoda de alocare a acestori costuri per unitate de produs.

Aici se includ cheltuielile de productie generate de fabricarea mai multor produse/servicii (ex: salariile supervizorilor / managerilor de productie, costurile sectiilor de productie) precum si cheltuielile general administrative legate de procesul de productie care nu pot fi identificate si repartizate direct pe un singur produs (ex: costurile de sectie de genul: curent, apa, chirie, etc).

! Pentru calculul cat mai corect al costului pe produs trebuie aleasa o metoda de alocare a costurilor indirecte per produs cat mai relevanta.

3.  Costurile aferente produselor si costuri aferente perioadei

O alta clasificare a costurilor este cea intre costuri aferente produselor si costuri aferente perioadei, importanta pentru calculul corect al costului productiei si al profitului perioadei.

Costurile aferente produselor sunt acele costuri care apartin bunurilor /serviciilor produse in scopul comercializarii si vor fi inglobate in costul produsului (respectiv in valoarea produselor ce se regasesc in categoria “stocuri” din bilantul contabil) si vor ramane acolo atata timp cat produsele nu sunt definitivate (productie in curs) sau sunt finalizate ca produse finite dar nu s-au vandut inca. 

Costurile perioadei: sunt costuri care se includ ca si cheltuieli ale perioadei in contul de profit si pierdere versus costurile aferente produselor ce apar in stocuri in bilant. Exemple de astfel de costuri: publicitate, asigurari, chirie depozit, cheltuieli general administrative.

Aceasta clasificare este importanta si trebuie avuta in vedere atunci cand ne gandim la profitul firmei si cum impacteaza diverse costuri acest profit. Astfel costurile aferente produselor nu impacteaza imediat cheltuielile (contul de profit si pierceri) ci se regasesc initial la nivelul stocurilor din bilant, ele ajungand in contul de profit si pierdere doar in momentul vanzarii pe cand costurile perioadei afecteaza imediat contul de profit si pierderi.

Vrei sa primesti articole similare cu tehnici si strategii de Controlling si Management Financiar pentru cresterea performantei afacerii? Subscrie la newsletter-ul Finance-edu.ro (click aici)