Din păcate în contextual actual intâlnim tot mai multe firme care se află în stare de insolvență.  Statistica firmelor românești care reușesc să iasă cu brio din insolvență este de doar 2%, 98% dintre companii ajungând în faliment.

Atât situația actuală cât și statisticile nu arată prea optimist, de acea prezentul articol își propune să prezinte care este procedura de reorganizare și lichidare judiciară cauzată de faliment, cadrul legal și implicațiile acestui proces.

Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale sunt noţiuni care se referă la acelaşi proces economic, respectiv la încetarea activităţii acesteia. Dizolvarea societăţii comerciale presupune desfiinţarea juridică a acesteia, care se finalizează cu radierea societăţii din registrul comerţului.

In acest context, operațiunea de dizolvare este etapa premergătoare operațiunii de lichidare, moment in care bunurile societații se transformă în bani, se platesc creditorii si se distribuie catre acționari rezultatul lichidarii.

Cadrul legal

Principalele aspecte legate de dizolvarea si lichidarea unei societați sunt reglementate de:

• Codul civil al Romaniei;
• Legea nr. 31/1999 privind societățile comerciale, cu modifiăarile si completările ulterioare;
• Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 82/1991 “Legea contabilității”, cu modificările si completările ulterioare;
• Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare;
• Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societaților comerciale
• Legea 64/1995 privind procedura reorganizării si lichidării judiciare, cu modificările si completările ulterioare.

Cauzele dizolvării societaților comerciale

Conform art. 227 din Legea 31/1990 societatea se poate dizolva ca urmare a următoarele cauze:

a)     trecerea timpului stabilit pentru durata societații;

b)    imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societății

c)     declararea nulitații societății;

d)    hotărârea adunării generale;

e)     hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care impiedică funcționarea societății;

f) falimentul societații;

g)     alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății.

In prezentul articol vom detalia dizolvarea si lichidarea cauzată de falimentul firmei.

Falimentul denumit și lichidare judiciară constituie o procedură judiciara specială, al cărui obiect este executarea asupra bunurilor debitorului aflat in stare de insolvență comercială, in scopul satisfacerii creditorilor. Insolvența comercială poate rezulta direct sau indirect atunci cand debitorul nu are lichiditațile necesare pentru a-și onora datoriile la scadența. Pentru a se declanșa procedura de faliment pe langă insolvența debitorului se adaugă necesitatea existenței hotărârii judecătorești prin care s-a pronunțat lichidarea judiciară.

Procedura si regulile privind reorganizarea si lichidarea judiciară sunt reglementate de Legea 64/1995.

 

Procedura falimentului se poate face la cererea:

1. debitorului comerciant

2. creditorilor când cererea va fi făcuta de toți creditorii sau de către unul din creditori

3. din oficiu

Participanții la procedura reorganizării judiciare și a falimentului

Ca urmare a declarării insolvenței debitorului se va urmari instituirea unei proceduri de plată datoriilor acestuia prin:

• reorganizarea activității acestuia,
• prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului,
• fie prin faliment.

După cum se observă in momentul instaurării insolvenței debitorului, așa cum menționeaza si legea 64/1995 se va incerca mai întâi (dar numai dacă există premizele unei reușite) o salvare a societații aflate in dificultate printr-u plan de reorganizare. Însă dacă nu există șanse de redresare sau nu există această intenție se va trece la procedura de faliment.

Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.

La procedura mai participa de asemena: Adunarea Creditorilor si Adunarea Generală a Acționarilor

Instanțele judecătorești: Toate procedurile prevăzute de legea reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerțului.

Judecătorul-sindic: Judecătorul-sindic este nominalizat, în fiecare caz, de președintele tribunalului. El este responsabil cu procedura de reorganizare si faliment și va desemna persoane de specialitate stabilindu-le si retribuția.

Adunarea Creditorilor: va fi convocată și prezidată de către administrator sau, după caz, de către lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel.

Adunarea Generală a Acționarilor: Pe perioada desfășurării procedurii prevăzute de prezenta lege adunarea generală a asociaților/acționarilor va fi convocată ori de câte ori se va considera necesar și va fi prezidată de administrator sau lichidator, dacă legea ori judecătorul-sindic nu dispune altfel.

Atenție: Din momentul începerii și pe tot parcursul procedurii de reorganizare și lichidare judiciară adunarea generală a acționarilor societații nu va mai avea drepturile și responsabilitățile existente inaintea declanșării procedurii, această responsabilitate fiind atribuită judecătorului sindic și administratorului/lichidatorului.

Administratorul: Este numit de adunarea creditorilor care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor. Administratorul poate fi persoană fizică sau societate comercială, inclusiv reprezentantul acesteia și trebuie să aibă calitatea de practician în reorganizare și lichidare.

Daca vrei sa fii abonat la educatie financiara pentru succesul afacerii subscrie la newsletterul Finance-edu.ro (click aici).

Principalele atribuții ale administratorului sunt:

• Examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, precum și asupra posibilității reale de reorganizare efectivă a activității debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea și supunerea acestui raport judecătorului-sindic
• elaborarea planului de reorganizare a activității debitorului
• supravegherea și conducerea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului pe perioada reorganizării.

Lichidatorul: În cazul în care judecătorul sindic va dispune trecerea la procedura de faliment va  numi un lichidator care va fi responsabil cu derularea procedurii. Atribuțiile administratorului încetează la momentul numirii lichidatorului. Lichidatorul numit poate fi administratorul desemnat anterior.

Procedura lichidării judiciare si a falimentului

Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori.

Orice creditor care are una sau mai multe creanțe certe, lichide și exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvență din cauza încetării plăților față de acesta timp de cel puțin 30 de zile, în următoarele condiții:

a) dacă creanțele sunt de genul raporturilor de muncă sau raporturi obligaționale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condițiile legii și calculate la data formulării cererii introductive;

b) în celelalte cazuri creanțele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculate la data formulării cererii introductive;

După înregistrarea unei cereri introductive, președintele tribunalului va nominaliza de îndată judecătorul-sindic.

Judecătorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la primirea raportului întocmit de administrator publicarea unui anunț referitor la raport în Monitorul Oficial al României și în două ziare cu largă difuzare, cu indicarea datei ședinței adunării creditorilor și a faptului că este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace și înregistrată la tribunal cu cel puțin 3 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.

 

În cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, administratorul îi va informa pe creditorii prezenți despre voturile valabile primite în scris cu privire la raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului. Adunarea creditorilor va aproba raportul prin votul titularilor a cel puțin două treimi din creanțele prezente la vot.

În baza hotărârii adunării creditorilor de aprobare a raportului, judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment a debitorului.

Prevederile menționate nu se aplică în cazul în care, până la data primei ședințe a adunării creditorilor, a fost admis un plan de reorganizare de către judecătorul sindic.

În urma deschiderii procedurii, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului. Această notificare se va publica totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație.

Cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administrator conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; declarațiile de creanțe vor fi înregistrate într-un registru care se va păstra la grefa tribunalului.

Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii. Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare.

Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorități, sub condiție sau nescadente și arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma pentru care s-a cerut verificarea și suma cu care a fost trecut în tabel.

După ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate, administratorul va înregistra, de îndată, la tribunal și va avea grijă să fie afișat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația – garantată sau negarantată – a fiecărei creanțe.

Odata cu dispunerea procedurii falimentului responsabilitațile administratorului incetează, locul acestuia fiind luat de catre un lichidator numit de judecătorul sindic.

Judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

1. debitorul și-a declarat intenția de a intra în faliment ori nu și-a declarat intenția de reorganizare; și
2. nici unul dintre celelalte subiecte îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare,  sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat;
3. debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat și confirmat; și
4. nici unul dintre celelalte subiecte îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat;
5. obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condițiile stipulate prin planul confirmat, sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării aduce pierderi averii sale;
6. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului.

Prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea societății debitoare și va dispune:

1. ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
2. desemnarea unui lichidator
3. termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii,
4. întocmirea și predarea către lichidator a listei cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;
5. notificarea intrării în faliment.

In baza notificării facute de lichidator catre adunarea creditorilor și a rezultatelor obținute, lichidatorul întocmește Tabelul definitiv consolidat care va cuprinde totalitatea creanțelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment.

Măsuri premergatoare lichidarii

• Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondența comercială, arhiva, dispozitivele de stocare și prelucrare a informației, contractele, mărfurile și orice alte bunuri mobile aparținând averii debitorului.
• Inventarierea patrimoniului debitorului : Inventarierea urmăreşte să pună de acord contabilitatea cu realitatea faptică. Se realizează prin inventarierea fizică a activelor şi constatarea valorică a existenţei creanţelor şi datoriilor întreprinderii.
• Predarea gestiunii: Lichidatorul, pe măsura desfășurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.
• Întocmirea bilanţului de pornire a lichidării: Se realizează pe baza ultimului bilanţ întocmit de către societatea comercială căruia i se aplică următoarele corecţii:
  • se înregistrează rezultatele inventarierii, concretizate în plusuri sau minusuri la inventar
  • se anulează imobilizările necorporale considerate a nu avea valoare economică, prin trecerea pe cheltuială. Printre imobilizări necorporale amintim: cheltuielile de constituire neamortizate integral, cheltuielile de dezvoltare pentru care nu există cumpărători şi fondul comercial când s-a decis vânzarea separată a activelor;
  • se anulează activele de regularizare ce privesc exerciţiile următoare, unitatea fiind în lichidare nu îşi mai continuă activitatea. Este cazul cheltuielilor înregistrate în avans şi care vor fi decontate la cheltuielile ultimului exerciţiu.

 

Efectuarea lichidării

Constă în vânzarea activelor, încasarea creanţelor şi plata datoriilor.

Lichidarea bunurilor (valorificarea lor in bani) din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic.

Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării

La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul va prezenta judecătorului sindic un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și un plan de distribuire între creditori.

Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate;

2. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de instituții de credit după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;

3. creanțele izvorâte din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

4. creanțele bugetare;

5. creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existență;

6. creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

7. creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

8. alte creanțe chirografare;

9. creanțele membrilor, asociaților sau acționarilor persoanei juridice debitoare, derivând din dreptul rezidual al calității lor, în conformitate cu prevederile legale și statutare.

În cazul insuficienței sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanțelor cu același rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporțională cu procentul pe care creanța lor îl deține în categoria creanțelor respective.

Încasarea creanţelor, plata datoriilor, înregistrarea cheltuielilor de lichidare, stabilirea rezultatului nu ridică probleme deosebite în ceea ce priveşte contabilizarea lor, faţă de înregistrările efectuate în cursul vieţii normale a societăţii comerciale.