Acest articol va fi primul dintr-un sir de articole pe tema instrumentelor financiare derivate.

Instrumentele financiare derivate au apărut pe piața tranzacțiilor financiare din motive speculative și din dorința operatorilor economici de a acoperi riscurile comerciale sau financiare ale operațiunilor lor. Creșterea volumului pieței internaționale și a instrumentelor derivate a dat naștere la o permanentă diversificare atât de noi instrumente cât și de noi active ce stau la baza valorificării acestor instrumente.

Pe de altă parte există numeroase opinii care vin să critice utilizarea unor astfel de instrumente considerând că ele au fost una dintre cauzele care au generat criza de pe Wall Street, care a reprezentat punctul de pornire al crizei globale. Unii analiști din Statele Unite au prevăzut chiar dispariția acestor instrumente sofisticate, investitorul american miliardar Warren Buffett le-a numit “bombe cu ceas” pentru piața financiară.

Bancherii de investiții din România însă consideră că nu trebuie sa subevaluăm importanța acestor instrumente și că nu vom asista la moartea nici unui produs financiar deoarece ele au apărut, în principal, ca răspuns la nevoia clienților de a se proteja împotriva riscurilor (hedging). Problema apare atunci cand derivatele sunt folosite pentru activitați speculative, cu efecte de levier uriașe (grad de îndatorare), fară o cunoaștere detaliată a produselor si fară conștientizarea riscurilor potențiale.

Oricare ar fi concluzia finală instrumentele financiare derivate sunt utilizate pe scară largă global, ele au cauzat deopotrivă profituri dar și pierderi uriașe și implicit s-au dezvoltat și în România.

În România neexistând un volum de tranzacționare la nivelul celui extern nu au apărut probleme notabile dar în articol vor fi prezentate câteva exemple de pe piețele externe cu scopul vădit de a învăța din greșelile altora și de a fi mai precauți fiind mai informați.

Prezentul articol își propune să prezinte aspecte teoretice dar și practice cu privire la instrumentele financiare derivate: definirea conceptului, rolul, clasificarea și evoluția lor in lume și în special în România, părțile implicate în tranzacționarea instrumentelor, avantajele și riscurile utilizării unor astfel de instrumente.

Nu în ultimul rând va fi prezentat modul de recunoaștere și evaluare din punct de vedere contabil a instrumentelor financiare derivate în concordanță cu reglementarilor locale conforme cu Directivele Europene (OMFP 3055/2009) și a standardelor de contabilitate internațională (IFRS).

Ce sunt instrumentele financiare derivate?

Derivatele fac parte din categoria instrumentelor financiare. Instrumentele financiare pot fi reprezentate prin: numerar, titluri de creanță, titluri de participare sau un drept contractual de a primi numerar sau alte instrumente financiare. Ele pot fi clasificate în:

1. Instrumente primare: titluri de creanță sau participație (acțiuni, obligațiuni) a căror valuare este determinată în mod direct de catre piață.
2. Instrumente derivate: sunt instrumente financiare a căror valoare depinde de sau derivă din valoarea altui activ denumit activ suport. Instrumentele financiare derivate pot fi dezvoltate avand la bază orice tip de activ cum ar fi: aur, valute, rata dobânzii, acțiuni, indici bursieri sau chiar temperatura atmosferica (weather derivatives).

Ele pot fi utilizate atât în scopuri speculative, cât și ca instrument de protecție pentru a reduce riscul.

Istoria instrumentelor financiare derivate (global și in România)

Deși piața futures a existat într-o formă incipientă cel puțin începând cu secolul al XVII (ex. piața speculativă a lalelelor din Olanda), piața modernă a derivativelor apare în 1850 odată cu deschiderea Chicago Board of Trade. Oricum aceste instrumente cunosc o dezvoltare mai amplă incepând cu anii 1970’ când au apărut în cadrul bursei de marfuri din Chicago, sub forma contractelor futures, asociate cumpărărilor si vânzărilor de mărfuri la termen sau asociate valuteiși acțiunilor.

Începând de atunci și până în prezent ele au fost pe culmi sau deopotrivă cauză al unor pierderi majore. Vom exemplifica doar câteva exemple în acest sens:

Derivativele și Premiul Nobel pentru Economie

În mai 1970 este publicat modelul Black-Scholes de calcul matematic al valorii unei opțiuni.

Modelul a atras atenția și până in 1990 multe instituții financiare implicate în tranzacționarea derivativelor angajează matematicieni și fizicieni pentru a elabora un model și mai sofisticat al instrumentelor financiare.

În 1997 profesorii Robert C. Merton (Universitatea Harvard) și Profesorul Myron S. Scholes (Universitatea Stanford) primesc premiul Nobel pentru metoda de determinare  a valorii derivativelor. Merton și Scholes împreună cu Fischer Black au dezvoltat o formula de valorizare a stock options (contacte options având ca activ suport acțiunile) și au dezvoltat și alte tipuri de instrumente financiare care au facilitat un management al riscului mai eficient în societate.

3,5 miliarde $ pentru salvarea LTCM

În 1998 la doar un an după obținerea de către Merton și Scholes a premiului Nobel, fondul de hedging (protecție împotriva riscului) Long Term Capital Management (LTCM), la care cei doi sunt principalii acționari, a trebuit sa fie salvat contra unui cost de 3,5 miliarde $ deoarece exista temerea că colapsul acestuia ar avea un efect dezastruos asupra instituțiilor financiare din întreaga lume. Eram la o distanță de 10 ani de o nouă griză globală a cărei apariție se consideră că a fost cauzată și de instrumentele derivate.

Falimentul Enron

În 2001 a -7-a companie ca mărime în topul US care a folosit în mod extensiv derivativele dă faliment după încercări sistematice de a ascunde pierderi uriașe.

În septembrie 2006 Amaranth Advisors, un fond de hedging american suferă o pierdere în valoare de 6 miliarde $ din tranzacționarea de contracte futures având ca activ suport gazul natural.

Paradoxul protecției riscului (hedging)

Întrebarea firească care ar urma celor prezentate ar fi: De ce un fond de investiții, incluzând 2 câștigători ai premiului Nobel ca și acționari principali, realizează pierderi surprinzătoare tranzacționând instrumente financiare create special pentru a reduce riscul? Se presupune că nu a existat nimic rău din perspectiva tehnicilor folosite ci doar modul cum au fost folosite. Există spre exemplu opinia conform căreia măsurile menite să îmbunătățească  siguranța pasagerilor la bordul unei mașini (ex. existența centurii de siguranță) vor crește riscul deoarece șoferii conduc cu viteze mai mari decât ar face-o dacă nu ar avea centura de siguranță.

Oricum ar fi, instrumentele derivate de genul futures și options sunt tranzacții  care implică un leverage ridicat (grad de îndatorare) fără a avea o acoperire reală astfel încât investitorii pot să se implice în tranzacționarea multor contracte contra unei sume de bani foarte mică pusă în avans.

Astfel niște tehnici create să reducă riscul sunt prea des folosite ca un instrument similar jocurile de noroc. Iar dacă jocurile de noroc pot aduce în pragul falimentului un jucător înrăit care nu știe unde să se oprească ele nu afectează persoanele prudente care nu cred și implicit nu participă la jocurile de noroc. Nu putem considera adevărat același raționament și în cazul derivatelor pentru că angajarea în joc a unui număr foarte mare de investitori lacomi (implicit sume semnificative) care nu au un capital de acoperire pentru contractele licitate poate cauza un dezechilibru major pe piața financiară iar odată ce instituțiile financiare sunt puse în pericol mai e doar un pas până la o criză economică care poate fi una globală și de data asta afecteză mult mai multe persoane, deci altfel spus derivatele pot fi mai periculoase decât jocurile de noroc.

În România instrumentele financiare au apărut prima dată la Bursa Monetar Financiară și de mărfuri de la Sibiu (Bursa de la Sibiu) in anul 1997 prin intermediul contractelor futures. În cadrul aceleiași instituții menționăm și alte date importante în evoluția pieței derivativelor:

• Un an mai târziu în 1998 s-au lansat și opţiunile pe contractele futures, operatorii având astfel la dispoziţie gama completă de instrumente derivate necesare pentru operaţiunile de hedging şi speculaţie.

• În luna august apare Legea 129/2000 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/1997 privind pieţele reglementate de mărfuri, servicii şi instrumente derivate, act normativ ce reglementează activitatea burselor de mărfuri în România.

• În data de 4 decembrie 2000 Bursa de la Sibiu lansează spre tranzacţionare, în premieră mondială, primele derivate pe acţiuni, respectiv contractele futures având ca suport acţiunile societăţilor SIF1 Banat-Crişana, SIF3 Transilvania şi SNP Petrom listate la Bursa de Valori Bucureşti.

• În 29 iunie 2004 este publicată Legea 297 a Pieţei de Capital care consolidează din punct de vedere normativ piaţa de acţiuni şi cea de instrumente derivate din România, aliniind în acelaşi timp cadrul legislativ autohton la cerinţele directivelor Uniunii Europene în domeniu.

În septembrie 2007 Bursa de Valori București pune la dispoziție primele instrumente financiare derivate având ca activ suport indicii bursieri BET și BET-FI. Indicele BET a apărut ca urmare a nevoii unui instrument sintetic de cuantificare a performanțelor activitații pieței bursiere iar indicele sectorial BET-FI reflectă tendința de ansamblu a prețurilor fondurilor de investiții tranzacționate in cadrul Bursei.